|
Tipuri
acte normative redundante
acte normative contradictorii
a. Mai multe acte normative cu acelasi obiect de reglementare
Supralegiferarea se manifesta, dupa cum am afirmat anterior, in primul rand prin existenta mai multor acte normative cu acelasi obiect de reglementare. Adica exista (macar) 2 legi care spun cum sa se procedeze intr-o anumita situatie. Daca doresti sa te documentezi pe un anumit subiect si gasesti legea care reglementeaza in materie, afli acolo ca trebuie sa consulti si modificarile din legea X / anul Y, pe cele din ordonanta de urgenta Z / anul M, aprobata prin legea T din anul N si asa mai departe pana cand strangi un raft intreg de acte care iti spun cum trebuie sa procedezi intr-un caz aparte ca sa respecti “legislatia nationala in vigoare”. Ca sa te afli in legalitate trebuie deci sa te asiguri in primul rand ca ai gasit si apoi ca te-ai conformat tuturor prevederilor din toate actele normative sub incidenta carora intra activitatea ta. Daca nu, exista intotdeauna varianta “micilor atentii” catre organele de control astfel incat sa constate buna credinta in acea situatie aparte si faptul ca incalcarea legii a fost minora si absolut accidentala.
Prin urmare, supralegiferarea stimuleaza coruptia ca unica varianta de rezolvare a unei probleme create de insusi cadrul legislativ care ar fi trebuit de fapt sa clarifice nu sa genereze confuzii si contradictii in reglementarea unei situatii aparte.
b. Acte normative cu prevederi redundante sau care genereaza contradictii
Sunt situatii in care intalnim acte normative care contin prevederi absolut redundante si nefundamentate prin ansamblul prevederilor cuprinse in acelasi act normativ, cu atat mai putin in alte reglementari.
Un exemplu in acest sens il poate constitui proiectul de lege privind inchirierea locuintelor, lege care impune un model strict de contract proprietarilor ce doresc sa-si inchirieze locuintele. Insa nu precizeaza nicaieri in continutul legii ca semnatarii contractului au obligatia de a-l autentifica la notar. Prin urmare, respectivul contract, chiar incheiat in forma ceruta de lege nu va avea absolut nici o valoare juridica. Un astfel de document, inregistrat doar la administratiile financiare pentru retinerea impozitelor, nu are titlu executoriu si nu prezinta nici un fel de garantii nici pentru proprietari, nici pentru chiriasi. In cazul incalcarii obligatiilor contractuale, partile contractante vor fi nevoite sa se adreseze instantei, lucru care ar fi putut fi evitat in cazul autentificarii notariale. Prin urmare o asemenea reglementare este absolut inutila si, din pacate nu este singura care poate fi oferita drept exemplu.
In mod similar intalnim cazuri in care chiar si legiuitorul pierde sirul tuturor modificarilor facute intr-o anumita materie. Astfel incat genereaza reglementari care contrazic macar partial prevederi anterioare. Prin urmare, apar situatii cand cetateanul este obligat prin lege sa solutioneze o situatie intr-un anumit termen dar toate procedurile ce ar trebui parcurse pentru solutionarea respectivei situatii, proceduri care intra sub incidenta altor legi, presupun un termen mai mare de rezolvare.
Si in acest caz se incurajeaza coruptia, cetateanul care incearca sa-si rezolve in mod legitim o problema fiind pus in imposibilitate. Unica solutie devine tot aceea in care un functionar sau mai multi vor inchide ochii, desigur in schimbul unor alte “mici atentii”.
|
