 |
 |
 |
 |
Mi-am luat masina Mi-am luat masina. Masina MEA! A MEA! Am scapat in sfarsit de calcatul pe cap si asteptarea nesfarsita care vin la pachet cu dependenta de mijloacele de transport in comun. Fericirea fericire, exuberanta exuberanta dar ... abstinenta abstinenta. De ce? Pai pot sa ies cu Preaminunata pe strada fara sa o inmatriculez? Ei bine, nu. Stiti cum se poate transforma exuberanta in exasperare intr-un timp record? Pai incercand sa-ti inmatriculezi masina. Masina cea noua. Luata de la dealer. Cu banii jos, nu in leasing. Cum asa? Pai ... asa: O pornesc oricum cu stangul pentru ca ma gandesc sa ma duc la Udriste. Ultima oara cand am avut contacte de tip administrativ cu Politia Rutiera Udriste inca era Sediul Central, Nava – Mama, Marele Centru de Operatiuni pentru ORICE tine de masina / permis de conducere si alte treburi pe care cetateanul le-ar putea avea cu Politia Rutiera. Gresit! Acum au mutat chestia cu permisele si inmatricularile in Pipera. Oooo, ce minunat! Traficul pana in Pipera iti da posibilitatea sa citesti o carte cat stai incolonat cu piciorul intepenit in frana. Ajung in Pipera. Si, la prima vedere, ma loveste senzatia ca am nimerit la deschiderea magazinului Ikea, judecand dupa marea de oameni care era acolo. La intrare, niste tantici, precum branzarii din Piata Moghioros, trag de tine cu texte gen “asigurarea baieti, copii xeroox la mineee, ia formularu'-tip”. Pana te orientezi in spatiu se gaseste vreun nene binevoitor sa-ti faca instructajul, coada la informatii fiind mai mare decat la toate celelalte ghisee. Aflu ca iti trebuie copii si originale dupa actul de proprietate al masinii (factura, contract de vanzare-cumparare, titlu de mostenitor etc.), cartea masinii cu sigiliul de la RAR cum ca esti in regula cu emisiile de CO2, ca masina nu-i furata si, in fine, ce iti mai certifica RAR-ul pe-acolo, actul de identitate al proprietarului, fisa-tip de la politie, batuta la masina de baietii intreprinzatori care te asaltau la intrare cu ofertele, fisa care sa contina pecetea de la Directia de Impozite si Taxe Locale doveditoare ca ai platit taxa de poluare, cererea tip de la Circa Financiara prin care soliciti sa platesti taxa de poluare, dovada platii taxei de poluare, dovada luarii in evidenta a masinii la Taxe si Impozite, dovada platii taxei de inmatriculare si a taxei pentru talon (la CEC sua la sediul politiei din Pipera) si, pentru cei cu masina noua, taxa pentru placutele de inmatriculare. Of Doamne ca sa zic asa ... Cu ce sa-ncep? Pai cu formularul-tip, desigur. Ies afara, gasesc un tanar binevoitor care imi completeaza frumos, cu litere batute la masina, formularul-tip. Si ma taxeaza cu 15 lei pentru acest serviciu. Platesc, iau hartia, merg mai departe. Achit tot acolo, la Politie, si taxa pentru talon si pentru placute. Ca sa nu fac un drum suplimentar la CEC. Statia urmatoare: Directia de Impozite si Taxe Locale (DITL) ca sa ma ia in evidenta ca proprietareasa de masina si sa ma taxeze cu impozit de-acum inainte si, nu mai putin important, ca sa platesc taxa de poluare. Eeeei, dar nu e asa de simplu? Doar vrei sa le dai bani, nu? De ce sa nu o faci intr-un mod complicat. Aflu aici ca trebuie sa ma duc la sediul central si apoi sa ma intorc la ei cu chitanta ... si abia atunci ma decoreaza cu pretioasa stampila pe formularul-tip luat de la politie cu 15 lei. Ma duc deci la sediul central sa platesc. Aici, iar imi da eroare! Nu pot sa platesc taxa pentru ca nu am hartie de la RAR care sa spuna cat de poluanta e masina mea. Si, prin urmare, nu se poate stabili cuantumul taxei. Ma intorc acasa, epuizata. Caut pe net sa vad cum e cu RAR-ul. Aflu ca nu trebuie sa ma duc in Voluntari ci undeva prin Grivita. Aici e musai sa te duci cu o copie de pe cartea masinii. Primesti in schimbul ei un plastic sclipicios aplicat pe original. Apoi mergi mai departe, la alt ghiseu unde platesti 25 de lei. Cu chitanta si cartea masinii decorata cu abtibild te duci mai departe, intr-o hala unde inginerul ti le ia pe toate – cartea masinii, chitanta, cheile de la masina, totul ... fara sa iti adreseze nici un cuvant. Fara nici macar sa te priveasca. Si astepti. Il vezi ca-ti ia masina, ti-o forjeaza, hac inainte, hac inapoi ... Ti se rupe inima cand ii auzi motorul cum urla. Dar trece. Il vezi ca iti introduce capacitatea cilindrica in calculator si in fine iti da verdictul – stampila cu cota de CO2 pe care masina ta o va emana pe drumurile patriei ... pentru urmatorii 2 ani cel putin. Cu pretiosul sigiliu ma intorc la sediul central al colectorilor de taxe (Circa financiara), sa platesc. Aflu ca trebuie sa fac o cerere. Sa ii rog sa imi ia banii! O tanti imi da hartia pe care sa o completez si ma directioneaza catre biroul unde, o alta tanti, imi va explica cum trebuie completata. Ma duc, astept, intru. Madama imi explica si apoi ma da afara, sa completez pe hol. Pe genunchi eventual. In fine, completez si ma intorc la doamna claustrata in birou sa imi verifice toate documentele si sa semneze. Dupa care ma expediaza cu tot cu hartii si cu pretioasa ei semnatura la alt ghiseu. Unde cica primesc numar de inregistrare. Ma duc cu hartiile in directia indicata si cu banii potriviti in dinti. Deja calculasem pe net cat am de plata. Ajung la ghiseu, inmanez hartiile si banii. Domnul de-acolo imi ia hartiile, le analizeaza si imi da numar de inregistrare. Banii mi-i da inapoi. Eu, stupefiata, ii arunc privirea de vitica inmarmurita la poarta noua. Imi explica – nu platiti acum. Veniti peste 3 zile la ghiseul 21. Ies afara aproape in fuga pentru ca deja imi venea sa rag ca in jungla. Ma intorc miercuri, sageata la ghiseul 21. Cu banii in dinti. Platesc? Nu. Intai primesc hartiuta cu cat am de plata. Oooo, surpriza! Este exact aceeasi suma cu cea pe care o calculasem eu pe net. Dau banii iar. Nu, intai semnati ca sunteti de acord apoi mergeti la ghiseul 24. Cu ochii cat cepele, semnez si scrasnind din dinti ingaim un “si daca nu sunt de acord, ce? O platiti dumneavoastra?” Returnez pixul si ma duc la ghiseul 24. O alta tanti ma ia in primire si imi completeaza chitanta. Ii dau banii. Nu, nu aici platiti. Eu doar va dau chitanta. Va duceti mai departe la ghiseul 25. Aaaaaaaaaaarrrrrrrrrgggghhhhhh! O intreb dezarmata – cam cate ghisee sunt in total in toata cladirea ca sa stiu macar daca o sa ajung sa vizitez azi si ghiseul 98 sau daca ma intorc peste alte 3 zile .... Madama se uita acru peste ochelar, neintelegand gluma. Ridic din umeri si plec la ghiseul 25 unde, IN SFARSIIIIT un nene imi ia chitanta si banii si imi da o alta chitanta. Chitanta cea buna. Chitanta cu care pot sa primesc stampila! Ma intorc victorioasa la DITL cu hartia doveditoare. Dar primesc stampila? Nu inca. Intai va duceti in spate, la domnul Niculescu ca sa va ia in evidenta. Domnul Niculescu imi analizeaza dosarul si ma decoreaza cu pretioasa stampila. Imi da si o foaie pe care scrie cat am de plata pentru impozit de-acum inainte ca nah, sunt propritareasa. Imi trag sufletul si a doua zi ma indrept spre Pipera incarcata cu dosarul de documente. Stau la o coada de 5 ore, timp in care observ de nenumarate ori cum oameni in fata mea sunt intorsi din drum pentru ca le mai lipsea ceva .... Numar de 10 ori toate actele, le pun iar in ordine, scuip in san sa nu mi se-ntample si mie acelasi lucru. Nu, nu are ce sa-mi lipseasca ... Dar daca ... Si o tin asa intr-o tensiune pana imi vine randul. Inmanez dosarul cu inima cat un purice. Politistul se uita, numara, studiaza si imi da verdictul – veniti peste 5 zile sa ridicati talonul si placutele de inmatriculare. Rasuflu usurata si epuizata. Am 5 zile timp sa ma refac psihologic pentru a relua drumul spre Pipera si statul la coada pret de o zi lucratoare. Ura! Deci cat am cheltuit? 7 zile, cam 1200 de lei plus motorina aferenta drumurilor “hais” si “cea” prin oras. Nervii sa-i pun la socoteala? Sanatatea ... ? Mai ales cea mintala? Ok, calculez dar reveniti peste 3 zile pentru un raspuns ... |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|