 |
Formalitati pentru micii intreprinzatori
In ceea ce priveste micii intreprinzatori, Romania nu sufera doar de supralegiferare ci si de suprataxare. Care, asa cum am aratat putin mai devreme sunt intr-o relatie de tip cauza-efect.
Suntem tara cu cel mai mare numar de taxe din Europa. In Romania, in companii, se pierde in medie 1 ora pe zi pentru plata taxelor si impozitelor, fara a lua in calcul si alte modalitati de relationare cu statul – obtinerea unui certificat fiscal, depunerea bilanturilor, depunerea declaratiilor lunare sau trimestriale la ANAF, relatia cu Inspectoratul Teritorial de Munca (Bucuresti), cu Camera de Munca, cu Registrul Comertului samd.
Daca in cazul companiilor mari departamentele juridice si de contabilitate reusesc sa faca fata mai usor enormei birocratii impuse de stat, in firmele mici si mijlocii situatia este mult mai grava.
Astfel, pentru a fi in deplina legalitate, o firma mica va depune aproape acelasi efort ca si una mare – diferenta insa este esentiala: daca intr-o firma mare exista un contabil si un jurist la cateva zeci, poate sute de oameni care lucreaza efectiv in productie, intr-o firma mica, o afacere de familie, costurile pentru a pastra legalitatea pot ajunge la jumatate din salariile angajatilor productivi. Cu alte cuvinte, intr-o firma cu 4 salariati cu venitul mediu, se cheltuiesc 2 salarii medii doar pentru a mentinte legalitatea impusa de stat, prin multiplele sale cereri de depunere de declaratii peste declaratii si peste alte declaratii. Ca efect, firma respectiva se va dezvolta mai incet sau chiar risca sa stagneze, salariile angajatilor nu vor creste, profitul va fi mai mic iar serviciile / produsele companiei mai scumpe, afectat fiind si clientul final, cetateanul.
Formalitatile de infiintare a unei companii presupun alte probleme multiple – chiar daca are sau nu are activitate (inca), firma va trebui sa aibe un sediu, va trebui sa ia autorizatii de functionare, sa depuna declaratii, sa plateasca un contabil si eventual si un jurist, pentru simplul fapt ca exista.
Iar daca patronul firmei doreste sa declare sediul social la propriul domiciliu, va fi obligat sa solicite avizul arbitrar al vecinilor, care il vor evalua in functie de cat de dragut sau nu este, in functie de zgomotul pe care estimeaza ca il va face (chiar daca sediul social nu presupune activitate), de parca nu ar exista alte legi care interzic deranjarea vecinilor si nu ar exista organe abilitate sa intervina, cum ar fi politia.
O firma presupune costuri pentru simpla sa existenta. Fie ca sunt platite alte persoane sa indeplineasca toate formalitatile legale – caz in care banii sunt cheltuiti in loc sa fie investiti, fie ca ca administratorul firmei consuma timp alergand de la o institutie la alta – caz in care va acorda mai putin timp afacerii propriu-zise si va avea incasari mai mici, statul consuma resurse importante ale companiilor, resurse care ar putea fi altfel dedicate afacerii in sine, afacere producatoare de bunastare nu doar pentru patron, ci si pentru angajatii sai si pentru societate in general – pentru ca banii astfel produsi vor fi impozitati, se vor plati taxe, taxe din care se finanteaza pensiile, invatamantul, sanatatea si alte institutii importante ale statului.
O alta limitare care rezulta din cerintele mult supradimensionate ale statului este descurajarea si impiedicarea initiativei private. Nu toti cei care isi fac o firma sunt contabili si juristi, ci doar buni profesionisti, fiecare pe specializarea lui, oameni care incearca sa castige mai multi bani si eventual sa creeze si cateva locuri de munca. Cunosc personal cazuri de tineri intreprinzatori, care dupa infiintarea firmei, inainte sa se consolideze, sa se “bucure” de atentia ANAF, iar amenzile primite pentru lipsa diferitelor formalitati sa ii oblige nu numai sa renunte la activitate, ci sa mai si aduca bani de acasa, pentru plata amenzilor.
Sunt convins ca scaparea in a face cateva din noianul de acte cerut de stat, nu ar trebui sa devina un criteriu care sa poata anula cu totul o initiativa privata, initiativa care altfel ar fi putut creste, ar fi creat locuri de munca si ar fi participat la bunastarea societatii in general.
De fapt, sunt convins ca actualul sistem legislativ, sistem care a generat actualele institutii, cu formularele si ghiseele lor este o piedica importanta in aparitia si dezvoltarea clasei de mijloc, formata din acei oameni care au un venit semnificativ fara a fi insa putrezi de bogati, care chiar daca pot crea “doar” cate 5-10 locuri de munca, toate adunate inseamna cateva sute de mii, care platesc impozite si taxe pe afaceri corecte, care nu scot profiturile din tara prin diferite subterfugii, si care odata cu bunastarea lor vor genera si bunastarea altora.
Pe acesti oameni cred ca trebuie sa ii protejam si sa ii incurajam, si cu cat vor exista mai multi, cu atat ne va fi noua, tuturor, mai bine.
|
 |
